Noul Philips Smart TV The One – modelul 55PUS8818, pe care l-am avut la testare, s-a remarcat prin anumite caracteristici ce-l recomandă ca un televizor smart demn de atenție.
Design
Ce trebuie să știți înainte să începem recenzia este că îl puteți găsi în mai multe variante de dimensiuni: 43, 50, 55, 65, 75 și incredibila dimensiune de 85 inch (probabil să fie folosit pe post de panou publicitar, având o diagonală de 216 cm; altfel nu-mi explic o astfel de dimensiune). În fine…
Singurele diferențe pe care le veți regăsi de la o dimensiune la alta este sunetul, dar despre asta vom vorbi imediat.
Cel pe care îl am eu la test este cel de 55 inch și, din punctul meu de vedere, s-ar potrivi cel mai bine într-un dormitor sau o sufragerie de până în 21 mp (dar, acum ține și de preferințele și spațiul pe care-l aveți).
Despre design, pot să spun că avem o îmbunătățire pe care eu unul o apreciez. Și anume, nu mai vine pe argintiu, așa cum am văzut la seriile anterioare, ci pe un gri destul de frumos care pare să se îmbine mai ok cu marginile ecranului.
Nu aș putea spune că marginile ecranului nu sunt vizibile, dar pare să se combine mai bine cu culoarea televizorului.
Un alt feature pe care l-au păstrat și-l apreciez este că îl puteți roti la un unghi de până la 15 grade, fiindcă, chiar dacă suportul sau pare unul fix, nu este, iar în acest fel, vi-l puteți întoarce fie în stânga, fie în dreapta.
O altă schimbare, însă nu una foarte mare, dar e de apreciat, este că avem pe telecomanda butoane dedicate pentru YouTube, Prime Video și Netflix, renunțând într-un final la cel cu Rakuten TV.
În rest, în afara că avem o telecomandă cu butoane ceva mai proeminente, făcându-le mai ușor de apăsat, este cam la fel.
Imagine
Însă, una dintre cele mai importante caracteristici care ne-ar interesa la un smart TV este, bineînțeles, imaginea.
Iar impresia mea după testele efectuate este că acest model The One se descurcă foarte bine, indiferent de lumina din încăpere sau unghiul din care-l privim. Iar împreună cu sistemul de Ambilight pe 3 zone, fiind și semnatura acestora, experiența vizuală crește și mai mult.
Chiar dacă este un panou VA și culorile s-ar schimba dacă este privit dintr-un unghi, acestea încă se mențin foarte bune față de modelele pe care le-am testat în anii anteriori.
După cum am spus, imaginile reproduse pe acest panou VA pe 10 biți la 100Hz, cu modul de imagine setat pe „Personal”, culorile sunt vibrante, oferă un negru intens (dar nu la nivelul unui OLED) și dispune de o luminozitate vizibil mai puternică decât modelul anterior. Iar asta se datorează procesorului grafic P5 Perfect Picture Engine, deja ajuns la a 7-a generație, dar și faptului că acest televizor dispune de aproape întreaga gamă de tehnologii de imagine, respectiv HDR10, HDR10+, HDR10 Adaptive, HLG și Dolby Vision, dar și Micro Dimming Pro, Perfect Natural Motion, Gamă largă de culori de 90 % DCI/P3 și Compatibil cu CalMAN.
Surprinzător, chiar dacă acest model dispune de mai multe variante de moduri de imagine, eu unul am fost destul de mulțumit cu cel presetat numit „Personal”, unde culorile împreună cu contrastul au fost ajustate la un nivel astfel încât imaginile să fie de o calitate foarte bună.
Bineînțeles, mai aveți posibilitatea de a vi le ajusta sau schimba cu celelalte deja disponibile, respectiv „Claritate excepțională”, unde imaginile vor fi și mai vibrante, punând în valoare procesorul său grafic P5, „Home cinema”, „Eco”, „Filme” și chiar „Joc”.
Iar fiindcă am menționat și „Joc”, deschid aici o paranteză. Acesta dispune de Variable Refresh Rate sau, prescurtat, VRR pentru un input lag mai mic în jocuri între televizor și consolă, 2 mufe HDMI 4k la 120 Hz care una din ele suporta și eARC, avem Freesync și Auto Low Latency Mode prescurtat ALLM (nu este un televizor dedicat gaming-ului, dar totuși, o poți face la o calitate destul de bună).
Chiar și posturile TV care nu dispun de o rezoluție 4K vor beneficia de un upscaling destul de calitativ, încât să ofere pentru dimensiunea aleasă o imagine mai clară și reușită.
Ceea ce-mi place este că, atunci când vizionezi un film pe Netflix (sau oricare altă platformă de streaming), acesta îți poate detecta conținutul și îți va comuta automat pe modul „Film”.
Un alt feature interesant regăsit pe el este că îți poți ajusta sau selecta stilul de mișcare în funcție de conținut, respectiv acesta să fie mai „Lin”, „Cinema Pur”, „Filme”, „Standard” sau „Personal”, eliminând cât de cât acel efect de blur al subiectelor care se mișcă.
Probabil cel mai interesant lucru regăsit la televizoarele Philips, fiind semnătura lor, este sistemul de iluminare pe 3 zone numit și Ambilight, care efectiv reproduce culori vibrante pe perete în funcție de imaginile afișate pe ecran (am putut observa că de această dată, iluminarea este una chiar mai puternică decât seria anterioară, și chiar mă bucur să văd asta).
Luminile ambientale pot fi setate să reproducă culoarea din imaginea de pe ecran, să pulseze după sunet, culori fixe sau chiar oprite de tot. Dar, eu personal vă recomand să le aveți activate, deoarece experiența vizuală este cu mult îmbunătățită.
Ce trebuie să știți este că acestea se văd cel mai bine atunci când apropiați mai mult televizorul de perete; atunci puteți vedea și mai bine această tehnologie în toată frumusețea sa. Mai ales dacă îl folosiți ca și alarmă pentru a vă trezi dimineața, afișându-vă vremea pe ecran, luminile să pulseze și așa mai departe, cu siguranță veți avea o trezire mai lină.
Sunet
În materie de sunet, acesta vine cu tehnologie Dolby Atmos, DTS:X pentru un sunet calitativ și multidirecțional, încât dacă este conectat la un sistem 7.1, se va auzi precum ai fi în acel loc și dispune de boxe de 40W care oferă o calitate audio bună până la vreo 60%, maxim 70% (de la 70% în sus, acesta se aude ceva mai slabuț).
Însă, pentru o experiență audio mai bună, vă recomand și un soundbar (poate pe viitor să încerc unul tot de la Philips împreună cu acest televizor).
Mentionasem ceva mai devreme că diferența de la o dimensiune la alta este sunetul. Ei bine, pentru varianta de 43 inch veți avea o putere de 20W, între 50 și 65 inch veți avea 40W, iar de la 75 inch în sus, aveți 50W. Este și normal, deoarece cu cât este mai mare televizorul, încăperea în care-l montați va fi, de asemenea, mai mare.
Conectivitate
În materie de conectivitate, dispune cam de tot ce ai avea nevoie, chiar și pentru gaming (eu personal nu am putut ocupa toate porturile niciodată, dar e bine că sunt cât mai multe).
Respectiv, avem două porturi USB, o mufă RJ-45 pentru internet, 1 x Jack 3.5 mm pentru căști, un slot CI+, 3 x HDMI 2.0, 1 x ieșire optică digitală și un HDMI 2.1. Pe lângă acestea, mai dispune de Bluetooth 5.0 pentru a te conecta la el cu o pereche de căști, sistem audio, tastatură sau mouse, Wi-Fi la banda de 5GHz, un spațiu de stocare de 16 GB pentru aplicațiile pe care le puteți instala din Google Play, pentru că vine cu Google TV despre care vom vorbi imediat, o memorie de 3GB RAM și un procesor Mediatek, făcând ca televizorul să se miște destul de rapid în aplicații, widget-uri sau meniu. Deci, totul se mișcă destul de rapid, responsive și fără probleme.
Software
În materie de software, acesta vine cu Google TV, unde imediat ce l-am pornit, am primit deja actualizări atât pentru televizor, cât și pentru telecomandă.
Ceea ce mi-a plăcut atunci când l-am configurat prima dată, este că o poți face chiar și prin Google Home, fără să mai ai nevoie de telecomandă sau să introduci parolele pentru Netflix, YouTube și alte aplicații de streaming, pentru că le va sincroniza cu cele de pe telefon.
Ceea ce este interesant este că de data aceasta avem o nouă interfață, care pare mult mai aerisită și mai ușor de navigat (ce mi-ar fi plăcut la această interfață este să aibă ceva diferit față de celelalte televizoare care, de asemenea, dispun de Google TV, astfel încât să se diferențieze de restul).
Avem în zona de sus frumos așezate aplicațiile instalate, iar mai jos avem widget-urile de la YouTube, Netflix, HBO Go și așa mai departe.
Și, apropo, cu ajutorul telecomenzii, putem căuta printr-o comandă vocală fie un video de pe YouTube, să dăm volumul mai tare, să schimbăm programele, să aflăm vremea și așa mai departe.
Concluzie
Trăgând linie, ca o concluzie despre acest Philips The One 55PUS8818, pot să spun că luminozitatea și culorile sunt vizibil mai bune decât în seria anterioară. Avem un unghi de vizibilitate mai bun fără nuanțe de roz sau magenta. Dispune de un negru destul de intens, însă nu vă așteptați să ajungă la nivelul unui OLED. Iluminarea pe 3 zone cu tehnologia Ambilight este cu adevărat o caracteristică care ridică ștacheta față de modelele convenționale, iar per total, imaginea este una foarte bună, mai ales că vine la 100Hz, dispune de tehnologiile HDR, al 7-lea procesor grafic de generație și funcții de eliminare a blurului la subiectele în mișcare.
De asemenea, la capitolul conectivitate, dispune de tot ce ai avea nevoie pentru a te conecta la o consolă, un SSD extern sau la sisteme audio prin Bluetooth. Are margini subțiri, un design premium și o telecomandă mult mai practică.
Unde nu am fost extrem de mulțumit a fost la capitolul sunet, unde dacă volumul va crește peste 70%, acesta își mai pierde din calitate (totuși, ca să ajungeți la un sunet cu un volum de până la 70%, trebuie să știți că se aud destul de tare încât nu cred că veți asculta la un film cu un asemenea volum puternic).
