Am avut ocazia să vizionez acest film în cadrul unui proiect organizat de Cinema City Romania, numit Secret Cinema, în care un film aleatoriu este difuzat, fără a ști ce să te aștepți.
Și surpriza a fost că filmul pe care ni l-au proiectat a fost chiar „Gran Turismo”.
În primul rând, pentru cei care încă n-au apucat să-l vizioneze, filmul „Gran Turismo” reprezintă o experiență care te provoacă să simți adrenalina la fiecare viraj.
Acesta este tipul de senzație pe care îl aștepți de la un film de acțiune și dramă despre mașini sport în cursă, care se strecoară pe trasee labirintice la viteze de 300 de kilometri pe oră. Însă în acest film există o inocență și o autenticitate surprinzătoare. Este ca un film „Fast and Furious„, realizat fără cinism, și te captivează.
Este important să rețineți că acest film este inspirat dintr-o poveste reală.
Personajul central, Jann Mardenborough (interpretat de Archie Madekwe), este un tânăr birasial din Cardiff, care petrece timp în camera lui jucând Gran Turismo (un simulator de jocuri de ultimă generație, promovat ca un joc video).
Acasă, Jann poate aborda orice curbă la viteză maximă, depășind competitorii ca și cum ar tăia prin spațiu. Este un adevărat vitezoman și are o experiență destul de bogată încât trăiește momentul atunci când joacă.
Numai că acesta își dorește să conducă mașini reale, nu doar să joace simulatoare, încât, într-o zi, din senin, i se oferă oportunitatea.
Danny Moore, interpretat de un Orlando Bloom mai în vârstă și mai șiret, este un executiv de marketing în motorsport la Nissan, care vine cu un concept ce are potențialul de a vinde multe mașini.
Ideea principală cu care vine în acest film este: „Ce-ar fi dacă ar organiza un concurs pentru toți jucătorii de Grand Turismo, iar câștigătorii ar avea șansa să participe la Academia GT – o competiție de pregătire de bază, sponsorizată de Nissan, care le-ar permite să-și transfere abilitățile din jocurile video pe o pistă reală?„
Acești zece câștigători vor intra în competiție cu mașini reale, luptându-se unul împotriva celuilalt până când va rămâne doar un singur campion.
La sfârșitul acestui proces, acel câștigător va semna un contract pentru a conduce mașini pentru Nissan. Toată această idee este construită pe premisa că milioanele de jucători ai lui Gran Turismo din întreaga lume vor fi inspirați să achiziționeze automobile.
Pe hârtie, conceptul – jucătorii învață să conducă mașini reale! – poate face ca filmul să sune ca o versiune Formula 1 a filmului „The Goonies„. Dar, „Gran Turismo” este o dramă la un nivel mai ridicat.
Regizorul, Neill Blomkamp, nu a fost niciodată un cineast favorit, însă cu acest film „Gran Turismo„, prima sa producție majoră în opt ani, este cu ușurință cea mai bună lucrare a sa (din punctul meu de vedere).
Este realizat foarte bine, iar secvențele de curse, care domină filmul pentru că sunt cu adevărat povestea pe care o spune, sunt regizate și editate într-un mod foarte tare.
Danny (executivul de marketing în motorsport la Nissan), l-a ales pe Jack Salter (David Harbour), un veteran al cursei în retragere, să fie antrenorul Academiei GT.
Având o experiență destul de vastă în acest domeniu, el nu a avut încredere că niște pusti care joacă jocuri simulator pot concura în lumea reală. Așa că le dă zile grele, încercând să-i determine să renunțe sau să dovedească că nu sunt pregătiți pentru cursele reale.
În timpul antrenamentelor, Jann învață că trebuie să se angajeze să îi depășească pe ceilalți, dar în mijlocul unei curse, „să depășești sau să nu depășești” devine o întrebare înfricoșătoare. Merită să-ți riști viața pentru a trece în față cu o mașină?
La un moment dat are loc un accident catastrofal, în urma căruia vedem cât de repede cariera poate fi distrusă. Totuși, Jann nu se lasă învins, cu încurajarea lui Jack Salter, reușind să termine cursa de 24 de ore de la Le Mans.
Pe scurt, filmul „Gran Turismo” mi s-a părut un film extraordinar și vi-l recomand să-l vizionați și voi în cinematografele Cinema City.
