Imediat ce am intrat în Cinema City pentru a viziona filmul „The Nun II,” am fost întâmpinați într-un mod surprinzător de câteva călugărițe înfricoșătoare, cu expresii întunecate pe chip.
Evident, am realizat rapid că acestea făceau parte din campania de promovare a filmului și că scopul lor era să creeze o atmosferă înfricoșătoare înainte de proiecția filmului (nu căutau reduceri prin mall, să fim serioși). :))
Ceea ce a fost deosebit de interesant a fost momentul în care acestea țineau o lumânare în mână și au început să se plimbe prin sala de cinema în întuneric. A fost cu chiar super tare să vezi așa ceva. Cu toate acestea, aș dori să împărtășesc acum impresiile mele după ce am vizionat „The Nun II.”
Pentru cei care nu l-au văzut încă, „The Nun II” reprezintă o continuare a filmului „The Nun” din 2018, concentrându-se pe „războiul” dintre Sora Irene (Taissa Farmiga) și demonul Valak. Practic, acest film reprezintă o îmbunătățire față de prima parte, dar nu se ridică la nivelul filmelor principale din franciza „The Conjuring„.
Scenariul este destul de previzibil, dar oferă câteva glume bune care mai destind atmosfera în unele momente de groază.
Am observat că filmul nu acordă prea multă atenție cadruIui istoric sau geografic. Deși acțiunea are loc în Franța în 1956, acest aspect nu este prea evident în film. Toți vorbesc engleză (apropo, în unele momente se face referire și la România, unde a avut loc acțiunea primei părți), și nu există detalii sau specificații care ar putea adăuga un sentiment de realism în comparație cu prima parte… În fine, poate e doar o impresie personală.
Filmul conține câteva momente de groază, precum apariția lui Valak în scenele de noapte și scenele în care personajele sunt urmărite de demon, dar nu sunt atât de înfricoșătoare încât să vă trezească în mijlocul nopții cu coșmaruri, ci mai degrabă vă fac să tresăriți ușor pe scaun. Apropo de scaun, am văzut filmul la IMAX de la Cinema City și pot să spun că ador acele fotolii. Dar să revenim la film…
Întreaga poveste este destul de simplă, în care Sora Irene trebuie să se confrunte din nou cu demonul Valak.
Cum începe? Ei bine, după ce un preot care se autoincinerează devine ultima victimă dintr-o serie de crime supranaturale în rândul clerului. Împreună cu sora Debra, jucată de Storm Reid, Irene pornesc într-o călătorie în Europa pentru a-l urmări pe Valak. În paralel, povestea îl urmărește pe Maurice, jucat de Jonas Bloquet, care lucrează acum ca muncitor la o școală de fete din Franța, unde fetele sunt bântuite de viziuni legate de Valak.
În cele din urmă, toate aceste elemente se contopesc într-o luptă pentru a-l alunga pe demonul din Maurice și a-l înfrânge pe Valak.
Finalul filmului devine și mai interesant, unde apar o serie de elemente absurde, cum ar fi cadavrele vii, o creatură demonică comică și o bătălie în care nu curge sânge, ci vin roșu! (ar fi mers cu o friptură :D)
Rezultatul este un film din franciza „The Conjuring” care se situează în zona de mijloc – puțin probabil să intre în istoria filmelor de groază, dar totuși oferă o experiență plăcută pe marile ecrane.
Cu toate acestea, este o alegere bună pentru fanii de filme de groază care caută un film care să fie suficient de înfricoșător pentru a-i ține treji pe scaun, dar nu atât de înfricoșător încât să le provoace coșmaruri.
Îl recomand să-l vezi și tu la Cinema City.
