Cum a fost trecerea de la un laptop cu Windows la unul cu macOS, dar și de ce l-am comandat?
Hai să vă povestesc cum am ajuns să-mi iau un laptop de 2.800 de euro și dacă sunt sau nu mulțumit de alegerea pe care am făcut-o.
Long story short, acum aproximativ o lună, laptopul de pe care lucram la videoclipuri, editam poze, trimiteam mailuri, facturi, contracte și așa mai departe… efectiv a murit.
Iar cum, de regulă, sunt o persoană destul de încăpățânată, am zis să aflu singur de pe net ce s-a întâmplat și cum îl pot repara. Și credeți-mă că am căutat și încercat o grămadă de soluții de pe majoritatea forumurilor și site-urilor, am cerut sfaturi în stânga și-n dreapta și… ce să vezi? Nimic.
Am încercat toate variantele posibile, până când m-am lăsat bătut și l-am dus, în final, la un service.
Răspunsul celor de la service a fost că, decât să-l repar, mai bine îmi iau unul nou. Practic, nu a mai funcționat deloc, iar culmea e că nici datele de pe el nu le-am mai putut recupera.
Unde am avut noroc a fost că, de regulă, lucrez direct de pe SSD sau NAS, așa că n-am pierdut cele mai importante fișiere. Așadar, un sfat: nu vă țineți fișierele într-un singur loc, pentru că s-ar putea să pățiți la fel și să pierdeți tot ce aveți mai drag.
Și uite-așa, ca să pot continua să lucrez la videoclipurile de pe YouTube, trebuia să-mi iau un laptop nou.
Totuși, de data asta am vrut să nu mai repet greșelile din trecut, așa că am decis să țin cont de cinci criterii esențiale, de care m-am tot lovit.
Bineînțeles, vorbesc strict din perspectiva mea – voi puteți ține cont de orice criterii vi se par importante.
- Să fie portabil, pentru că, de regulă, îl iau cu mine aproape peste tot.
- Să aibă un ecran cu o coloristică bună, pentru că, atunci când editezi videoclipuri sau poze, ecranul contează enorm.
- Să aibă o autonomie bună, astfel încât, dacă nu am o priză prin apropiere, să nu stau mereu cu grija bateriei.
- Să fie performant, astfel încât editarea și salvarea videoclipurilor să nu dureze o veșnicie.
- Să aibă un sunet bun, ca, dacă îmi uit căștile, să pot edita partea audio și fără ele. Restul erau doar bonus.
Așadar, modelul care a bifat toate criteriile pe care le căutam la un laptop a fost un MacBook.
Mai exact, MacBook Pro de 16 inch, cu procesor M4 Pro cu 14 nuclee, un GPU cu 20 de nuclee, 24 GB RAM și 512 GB spațiu de stocare, care a costat nu mai puțin de 14.000 și ceva de lei.
Și credeți-mă, mi s-a rupt sufletul să-i dau, dar, fiind un device de pe care lucrez zilnic, n-am avut de ales.
Acum, ca utilizator de Windows, migrarea către un MacBook e o adevărată nebunie. Și nu o spun doar eu, ci aproape toți cei care au făcut trecerea asta.
Iar din ce am experimentat pe propria piele de când îl folosesc, pare că, de multe ori, Apple îți complică viața în loc să ți-o simplifice, așa cum face Windows. Dar ajungem imediat și acolo.
Așadar, azi este mai mult despre experiența mea după aproape o lună de utilizare, ca fost utilizator de Windows care a trecut la un MacBook: ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut (și sunt destule!), motivele pentru care am optat pentru configurația asta și răspunsul la întrebarea pe care cred că mulți o aveți în minte: de ce n-am ales un PC custom-built.
Ca să fie clar de la început și să evit orice confuzie, acest articol/video nu este o recenzie clasică a laptopului, cu teste de benchmark, statistici sau detalii tehnice. În schimb, voi puncta lucrurile care mi-au plăcut, ce m-a deranjat și ce impresie mi-a lăsat după aproape o lună de utilizare.
Așa că, dacă ești creator de conținut sau un simplu utilizator care vrea să treacă de la un laptop cu Windows la un MacBook cu macOS, rămâi cu mine până la final, pentru că s-ar putea ca ceea ce vezi în acest articol să-ți fie de ajutor.
Înainte să încep, pentru cei care au deja un MacBook – nu săriți pe mine cu hate! Sunt conștient că mai am multe de învățat și descoperit. Așa că, dacă sunt lucruri pe care le spun greșit sau pe care le fac aiurea, mi-ar plăcea să scrieți în comentarii soluțiile voastre. Așa că… fiți blânzi cu mine!
Criteriul #1: Portabilitatea
Primul criteriu de care am început să țin cont din ce în ce mai mult la un laptop este portabilitatea. Și, fără să exagerez, modelul ăsta stă foarte bine la acest capitol.
Normal că știam deja că va fi un laptop ușor și subțire, dar, din momentul în care îl folosești în aceleași scenarii ca pe cel vechi, ești din ce în ce mai surprins de câte avantaje îți poate aduce.
Bineînțeles că mai există și alte modele cu aceeași grosime și greutate, poate chiar mai ușoare sau mai subțiri, dar, ținând cont de ce ascunde sub carcasă și de autonomia pe care o oferă, e greu de comparat.
În plus, față de ce am avut eu, diferențele sunt enorme. Ca o simplă comparație, uitați-vă cât de subțire este și cât de mic e încărcătorul lui, comparativ cu ce căram zilnic în ghiozdan. O diferență uriașă!
Și nu cred că vreți să știți cât de greu este, când plec într-o deplasare, să cari ore bune în spate un ghiozdan cu un laptop masiv, un încărcător imens, camera de filmat, lumini, gimbal și toate cele.
Acum, poate veți spune: „Bine, dar ăsta nu e un motiv suficient să dai peste 14.000 de lei pe un laptop doar pentru că e subțire și ușor. Puteai lua unul mai ieftin sau, cu banii ăia, îți făceai un PC și mai performant.” O să vorbesc imediat despre varianta unui laptop mai ieftin, dar, pentru întrebarea „De ce nu am optat pentru un PC?”, am să vă răspund chiar acum.
Pe scurt, pentru mine, un laptop trebuie să fie portabil și suficient de puternic încât să înlocuiască un PC.
Când vine vorba de design și construcție, oricât de critic aș vrea să fiu, trebuie să recunosc: arată și se simte premium din toate punctele de vedere.
Designul simplist, clasic Apple, emană profesionalism din orice unghi, iar materialele folosite, în special aluminiul, îl fac nu doar mai rezistent, ci și mai elegant. Cred sincer că este unul dintre cele mai frumoase și simple laptopuri de business pe care le-am văzut.
Efectiv, n-am nimic de reproșat când vine vorba de aspect sau construcție.
Laptopul ăsta, în culoarea mată numită Space Black, arată extrem de bine și se potrivește perfect cu designul său.
Totuși, vine și cu un minus. Deși Apple a folosit o textură mată care ar trebui, chipurile, să prevină urmele de amprente, dacă ești pretențios și nu vrei să le vezi deloc, îți recomand să alegi varianta Silver.
În plus, din ce am mai auzit de la alți revieweri (deși nu pot confirma 100%), modelele Space Black s-ar putea zgâria mai ușor în zona porturilor, mai ales dacă scoți și bagi des cablurile.
Un detaliu care mi-a plăcut este faptul că zona unde îți sprijini palmele este destul de mare, ceea ce îți permite să scrii confortabil. Trackpad-ul este unul dintre cele mai mari și mai inteligente pe care le-am văzut, permițând navigarea prin gesturi, swipe-uri și tot ce n-ai putea face cu un simplu mouse.
În plus, difuzoarele sunt poziționate astfel încât să ofere un sunet de calitate înaltă. Dar ajungem imediat și la capitolul sunet.
Un alt aspect care mă bucură la acest model este conectivitatea.
Cele trei porturi Thunderbolt 5 au o viteză de transfer extrem de mare, ceea ce mă ajută la editarea video-urilor direct de pe SSD-urile externe. În plus, laptopul vine cu un slot pentru card SD, foarte practic pentru cei care lucrează cu camere foto sau drone, o mufă HDMI, un jack pentru căști și, nu în ultimul rând, cu un port MagSafe pentru încărcare.
Sistemul MagSafe mi se pare foarte tare, mai ales pentru că, dacă te împiedici de cablu, acesta iese fără să strice nimic la laptop. De asemenea, este mai simplu de conectat decât un cablu de încărcare clasic.
Singurul dezavantaj real în privința porturilor este lipsa unui USB-A.
Asta înseamnă că, pentru a conecta un microfon, un cablu de date sau un mouse cu fir, trebuie să folosești un adaptor separat.
Personal, ca să evit să car mereu după mine un dongle, am preferat să îmi iau un mouse Bluetooth, care funcționează similar cu trackpad-ul laptopului.
Așa că, dacă nu te descurci fără mouse și nu vrei să stai mereu cu un adaptor la tine, o soluție ar fi să optezi pentru un mouse Bluetooth separat.
Criteriul #2: Ecranul
Al doilea criteriu de care țin cont la un laptop, mai ales pentru mine, care lucrez în programe de editare video, este ecranul. Iar modelul ăsta vine, fără îndoială, cu unul dintre cele mai vibrante, luminoase și calitative ecrane pe care le-am testat până acum.
Și dacă vă întrebați dacă am optat pentru varianta cu ecran mat în locul celui glossy, ei bine, am preferat să nu dau încă 800 de lei în plus, fiindcă oricum ecranul este destul de vizibil și în spații deschise, cu lumină puternică. Bine, aici depinde de preferințele fiecăruia.
Oricum, fie că vorbim despre imagini sau videoclipuri, culorile sunt extrem de precise, luminozitatea este ridicată, negrul e profund, contrastul bogat și, efectiv, are tot ce îți trebuie pentru o editare de calitate.
În plus, ai și câteva preseturi utile dacă lucrezi în diferite formate, iar tehnologia TrueTone ajută la reducerea oboselii ochilor. Pentru cineva care petrece chiar și 12-13 ore în fața laptopului, cum e cazul meu, detaliul ăsta contează enorm.
Un alt aspect pe care l-am apreciat sunt marginile foarte subțiri din jurul ecranului, care îți dau senzația unui spațiu de lucru mai generos.
Totuși, dacă e să vorbesc și despre ce nu mi-a plăcut, notch-ul de deasupra mi se pare destul de mare, mai ales că în el se află doar camera și senzorul de lumină. Dacă ar fi avut și Face ID, aș fi înțeles, dar așa cred că se putea opta pentru un notch mai mic.
Iar dacă tot am menționat ecranul mai mare, mulți veți spune că aș fi putut opta pentru varianta de 14 inch, mai ales că l-aș fi putut conecta la un monitor. Pe lângă asta, ar fi fost chiar și mai portabil decât cel de 16 inch.
Ei bine, așa cum am spus și mai devreme, 80% din timp nu lucrez de acasă sau de la vreun birou, ca să-l conectez la un monitor. Ba mai mult, nici nu am de gând să-mi iau unul pe viitor.
Iar ca să lucrezi la nivel de detalii într-un video despre un produs, e cam greu să o faci pe un ecran de 14 inch. Deci, pentru mine, varianta de 16 inch e opțiunea mai potrivită.
Criteriul #3: Autonomia
Unul dintre aspectele care m-au surprins cel mai tare și unde acest laptop a bifat perfect ceea ce căutam este autonomia. Nu doar că rezistă o zi întreagă de lucru fără să fie nevoie să-l conectez la priză, dar, și mai impresionant, e că performanța rămâne constantă chiar și atunci când nu e băgat în priză.
Mi se pare incredibil cum un laptop atât de subțire reușește să ofere o autonomie atât de mare fără să facă niciun compromis la capitolul putere.
De regulă, la multe laptopuri, în momentul în care le scoți din priză, performanța scade automat pe modul Balanced pentru a economisi baterie și a extinde timpul de utilizare. În schimb, la modelul ăsta, indiferent că lucrezi ore întregi în DaVinci, Adobe Premiere sau alte programe solicitante, performanța rămâne aceeași, chiar și fără adaptor.
Pentru mine, asta face o diferență uriașă, mai ales că de multe ori am fost în situația în care trebuia să scriu un articol sau să editez un videoclip direct de la fața locului, fără să am vreo priză la îndemână. Faptul că pot lucra ore bune fără să fac vreun compromis la performanță este, fără îndoială, un mare avantaj.
Criteriul #4: Performanța
Cel mai important criteriu pe care l-am avut în vedere la alegerea acestui laptop a fost, fără îndoială, performanța.
Scopul principal pentru care l-am ales este editarea video. Nu mă interesează gaming-ul cu grafica la maxim, nu mă ocup de mining sau alte activități de genul.
Și nu mă înțelegeți greșit, nu că acest laptop n-ar fi capabil de asta, dar pur și simplu nu am nevoie. Mă interesează strict performanța în editarea și salvarea videoclipurilor la o viteză ridicată.
Cu specificațiile pe care le are, laptopul ăsta reușește să facă față oricărei sarcini. Pentru a lucra la videoclipuri la rezoluții mari sau pentru a folosi programe solicitante, ai nevoie atât de performanță ridicată, cât și de un sistem de răcire eficient. Aici, ambele sunt bifate impecabil.
Comparativ cu laptopul vechi, unde editarea unui proiect îmi lua 7-8 ore, acum timpul s-a redus la 3-4 ore, fără să mai aud vreun sunet din partea ventilatoarelor. Dacă înainte exportul unui video de 7-8 minute dura între 20 și 30 de minute, acum tot procesul s-a redus la doar 4-6 minute, ceea ce e o diferență uriașă față de ce aveam înainte.
Tot ce fac în DaVinci merge extrem de rapid, fără sacadări în timp ce vizionez modificările din timeline. Pot adăuga o mulțime de noduri cu ajustări ale culorilor, efecte și altele, fără ca laptopul să dea semne că s-ar chinui să le proceseze.
Pe lângă asta, multitasking-ul este impecabil. Pot avea deschise zeci de tab-uri în browser, mai multe aplicații care rulează în fundal, iar laptopul se mișcă la fel de rapid, fără nicio problemă.
Acum, ca să înțelegeți de ce am optat pentru configurația asta când aș fi putut alege o generație mai veche, motivul principal este că nu pot face upgrade ca la un laptop normal. Așa că am preferat să investesc o singură dată pentru mulți ani de acum încolo.
În plus, nu știu ce rezoluții voi folosi în viitor pentru videoclipuri, dacă vor fi fișiere RAW sau alte formate care să îngreuneze performanța. Așa că mai bine îl iei o dată și ești asigurat pentru următorii 4-5-7 ani.
Criteriul #5: Sunetul
Sunetul a fost ultimul criteriu pe care l-am luat în considerare atunci când am ales acest laptop, iar aici trebuie să spun că am fost extrem de impresionat.
Fără să exagerez, este unul dintre cele mai bune sisteme audio pe care le-am întâlnit pe un laptop. Nu doar că are un volum puternic, dar felul în care se aude este absolut incredibil.
Bass-ul este profund și clar, mediile sunt bine echilibrate, iar înaltele sunt exact cum trebuie. Cel puțin din ce am testat până acum, nu cred că există vreun alt laptop care să-l depășească la acest capitol.
De multe ori, când editez clipurile, nici nu mai am nevoie să folosesc căștile, pentru că sunetul este atât de clar și bine redat încât mă pot baza direct pe el.
Pentru mine, ca și creator de conținut, un sunet bun este esențial, mai ales în momentele în care nu am căștile la îndemână.
Software
Pe partea de software, nu voi intra în foarte multe detalii, pentru că încă mai am multe de descoperit, dar pot să vă spun ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut până acum.
În primul rând, mi-a plăcut funcția Spotlight Search, care îți permite să cauți rapid fișiere, programe sau chiar să navighezi pe internet cu o simplă combinație de taste. E ca un motor de căutare integrat în sistemul de operare și e foarte practic, mai ales pentru cineva care lucrează constant cu multe fișiere.
Apoi, ce mi-a mai plăcut e cât de fluid se mișcă indiferent de numărul de programe deschise în fundal. E foarte bine optimizat și funcționează excelent. În rest, după ce am folosit ani de zile Windows, aici mi se pare totul o bătaie de cap.
De exemplu, nu există funcția Cut atunci când vrei să muți fișierele dintr-un folder în altul, așa că trebuie să folosești drag and drop. Pare un detaliu minor, dar pentru cineva obișnuit cu Windows, e frustrant la început.
Apoi, nu există funcția de Refresh când dai click dreapta. Dacă măresc o fereastră și îmi rămân fișierele dezordonate, trebuie să folosesc Sort by Kind pentru a le aranja. Înțeleg că mulți preferă modul listă, dar eu vreau să văd fișierele, nu doar denumirile lor. Și asta mi se pare extrem de frustrant.
Un alt lucru ciudat este modul în care se închid programele, total diferit față de Windows.
De exemplu, dacă apeși pe X, programul rămâne activ în fundal. Ca să-l închizi complet, trebuie fie să dai click dreapta și apoi Quit, fie să folosești combinația Command + Q. Totuși, dacă ai mâna pe mouse, iar în cealaltă ții telefonul, efectiv trebuie să-l lași jos doar ca să închizi un program. Mie mi se pare incomod.
O altă nemulțumire este faptul că nu poți transfera poze direct prin cablu de pe un telefon Android. Știu că Apple are AirDrop, care funcționează perfect în combinație cu MacBook-ul, dar dacă ai un telefon cu Android, nu poți face aproape deloc chestia asta.
Apoi, mi se pare ciudat că atunci când instalezi un program, nu vezi exact ce permisiuni îți cere să accepți sau nu.
Practic, dai drag and drop, aștepți să se instaleze și nu știi dacă mai vine la pachet cu alte programe. În unele cazuri, ai opțiunea să alegi dacă vrei și vreun antivirus sau un alt program partener, dar aici procesul este mult mai netransparent.
Un alt detaliu care mi se pare enervant e că nu vezi viteza de transfer a fișierelor, ci doar timpul rămas. Dacă apare vreo fluctuație și transferul rămâne blocat, tot ce vezi este că mai ai de așteptat, fără să-ți dai seama dacă s-a întrerupt sau nu.
De asemenea, mi se pare incomod că nu poți crea rapid un document Word direct din meniul click dreapta, așa cum faci pe Windows. Acolo, dai click dreapta în folderul respectiv, selectezi New → Word Document, îi dai un nume și e gata. Aici, trebuie să deschizi Word, să creezi documentul și abia apoi să-l salvezi unde vrei.
Și, desigur, nu toate aplicațiile pe care le folosesc au o versiune pentru macOS, ceea ce face dificilă adaptarea.
Iar ce mi se pare absurd e că nu am o tastă Delete care să șteargă caracterele din față (cum face Backspace invers).
În rest, toate criteriile pe care le căutam la un laptop le-a îndeplinit cu brio. Acum, că îmi va lua ceva timp până mă voi obișnui, aia e, trecem noi și peste asta.
Totuși, dacă regret că am ales acest model în locul altuia la același preț sau al unui PC, cu siguranță nu regret alegerea pe care am făcut-o. Într-adevăr, pe partea de software, cel puțin din punctul meu de vedere, lucrurile sunt ceva mai complicate decât pe Windows, dar sunt sigur că mă voi obișnui și voi descoperi lucruri noi.
